Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RONDÉLĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliță și o piesă care trebuie strânsă; șaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc. [< fr. rondelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă. ◊ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ◊ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RONDÉLĂ s. (TEHN.) șaibă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rondélă s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)