ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROTÍLĂ s. 1. v. rotiță. 2. (TEHN.) (reg.) rotiță. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROTÍLĂ s. v. oblanic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rotílă s. f., g.-d. art. rotílei; pl. rotíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink