ROTOHELIOGRAFÍE s. f. Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale, care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri (la reviste, timbre, ilustrații etc.); rotogravură, rotoheliogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. rotohéliographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROTOHELIOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar adânc în care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obținute pe cale fotochimică. [Gen. -iei. / cf. fr. rotohéliographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROTOHELIOGRAFÍE s. f. tipar adânc cu forme cilindrice de cupru, pe cale fotochimică, pentru revistele în mai multe culori, timbre, reproduceri pentru albume de artă etc.; rotogravură, rotoheliogravură. (< fr. rotohéliographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rotoheliografíe s. f. → heliografie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink