ROZÁRIU1, rozarii, s. n. (În Biserica catolică) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. 2. Șirag de mărgele din lemn, os, sticlă etc., aranjate într-o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță, folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite. V. mătanie. – Din lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROZÁRIU2, rozarii, s. n. (Rar) Loc în care se plantează trandafiri. – Din fr. rosarium, it. rosario.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron. -riu. / < lat.bis. rosarium, cf. it. rosario, fr. rosaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ROZÁRIU1 s. n. culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. (< lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ROZÁRIU2 s. n. (rar) grădină de trandafiri. (< lat. rosarium, it. rosario)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rozáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. rozáriul; pl. rozárii, art. rozáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROZARÍU1 ~i n. Plantație de trandafiri. /<fr. rosarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROZARÍU2 ~i n. înv. (în biserica catolică) Carte care conține rugăciuni adresate Maicii Domnului. 3) Șirag de mărgele cu ajutorul cărora credincioșii numără rugăciunile rostite. /<lat. rosarium, fr. rosaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink