Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rubiá (rubiéle), s. f. – (Înv.) Monedă turcă, care valora un sfert de irmilic.Mr. rubie. Tc. rubyié (Roesler 601; Șeineanu, II, 302), cf. bg., sb. rubija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rubiá s. f. (sil. -bia), art. rubiáua, g.-d. art. rubiélei; pl. rubiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorată roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROÍBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUBIÁ ~éle f. înv. Monedă turcească de aur cu circulație și în țările române. /<turc. rubiyye
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÓIBĂ s. v. rumeneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)