RUBIACÉE, rubiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescențe bogate; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-a-ce-e] – Din fr. rubiacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUBIACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunzele înguste așezate în mănunchi și cu flori, din care se extrag materii colorante și medicamentoase; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. rubiacées].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUBIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase sau erbacee, cu frunze înguste în mănunchi și cu flori hermafrodite gamopetale, dispuse în racem sau cimă. (< fr. rubiacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rubiacée s. f. (sil. -bi-a-), pl. rubiacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUBIACÉE ~i f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu tulpina pătrată, cu frunze înguste, grupate în mănunchiuri, și cu inflorescență în formă de ciorchine (reprezentanți: arborele de chini-nă, iarba-stelată, sânzienele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rubiacées
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink