Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rubrica (verb tranzitiv) , rubrică (substantiv feminin)   
RÚBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pământ roșu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÚBRICĂ s. f. 1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÚBRICĂ s. v. capitol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rúbrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rúbricii; pl. rúbrici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÚBRICĂ ~ci f. 1) Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmea-ză a fi completată. 2) Compartiment perma-nent al unei publicații periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (în cărți, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roșu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. și pl. rubricheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)