RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUBRICATÚRĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rubricatúră s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricatúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink