Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RUDÁR, rudari, s. m. Denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUDÁR s. v. lingurar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUDÁR s. v. culme, rotaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rudár2, rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la țară; culme, rudă. 2. covor, scoarță de perete.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
rudár (rudári), s. m.1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rudár s. m., pl. rudári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUDÁR ~i m. Meșter care face albii, linguri, fuse și alte obiecte de lemn. /< bulg. rudar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUDARI v. Izvoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)