RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (La pl.) Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUDIMÉNT s.n. 1. (Biol.) Organ abia vizibil, în formare sau nedezvoltat; început. 2. (Fig.; de obicei la pl.) Elementele prime ale unei teorii, ale unei arte etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. rudiment, lat. rudimentum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUDIMÉNT s. n. 1. (pl.) primele noțiuni ale unei științe, arte etc. 2. (biol.) organ rudimentar. (< fr. rudiment, lat. rudimentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUDIMÉNT s. v. organ rudimentar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rudimént s. n., pl. rudiménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUDIMÉNT ~e n. 1) biol. Organ rudimentar. 2) mai ales la pl. fig. Ansamblu de noțiuni elementare dintr-un anumit domeniu. /<fr. rudiment, lat. rudimentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink