Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rudi (verb) , rudire (substantiv feminin)   
RUDÍRE, rudiri, s. f. (Înv.) Înrudire. – V. rudi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUDÍRE s. v. înrudire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rudíre s. f., g.-d. m. rudírii; pl. rudíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUDÍ, rudesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se înrudi. – Din rudă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUDÍ vb. v. înrudi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rudésc, imperf. 3 sg. rudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rudeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)