RUGINÍȚĂ, ruginițe, s. f. 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf (Asplenium ruta muraria); b) strașnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă și distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugină + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUGINÍȚĂ s. (BOT.; Asplenium ruta muraria) (reg.) feriguță, spinarea-lupului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ruginíță s. f., g.-d. art. ruginíței; pl. ruginíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink