RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ți fac o ~.) 2. cerere, doleanță, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUGĂMÍNTE ~ți f. Cerere politicoasă (adresată unei persoane) de a face un serviciu sau de a îndeplini o dorință. O ~ arzătoare. [G.-D. rugăminții] /rugă + suf. ~ăminte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink