Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
RÚJĂ2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚJĂ2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rúje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÚJĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunze alungite, cărnoase și cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescențe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceș; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roșie a feței; roșeață. /< bulg., sb. ruža
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rujá-soárelui s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rújă-de-toámnă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)