Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ruja (verb tranzitiv) , rujare (substantiv feminin)   
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rujáre s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)