Dex ruletă

RULÉTÄ‚, rulete, s. f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor È™i distanÈ›elor, format dintr-o panglică lungă de pânză sau de oÈ›el împărÈ›ită în centimetri È™i care se strânge, prin rulare, într-o casetă cilindrică prin acÈ›ionarea unei manivele. 2. InstalaÈ›ie folosită la unele jocuri de noroc, formată dintr-un disc împărÈ›it în compartimente numerotate È™i dintr-o bilă care se învârteÈ™te o dată cu discul, indicând, la oprire, numărul câștigător; p. ext. denumire dată jocului care se practică la această instalaÈ›ie. 3. Instrument format dintr-o rotiță de metal cu margine dinÈ›ată, care se foloseÈ™te la desenarea tiparelor de stofă, la tăierea aluatului etc. – Din fr. roulette.

RULÉTĂ s.f. 1. Panglică de pânză sau de oțel gradată, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate și care servește la măsurarea distanțelor. 2. Obiect folosit în unele jocuri de noroc, format dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învârtește odată cu discul, indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși. 3. Mic instrument format dintr-o rotiță dințată, folosit în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului etc. 4. Curba descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă cu care este coplanară. [< fr. roulette].

RULÉTĂ s. f. 1. panglică de pânză sau de oțel gradată, folosită pentru măsurarea distanțelor, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate. 2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învârtește o dată cu discul, indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși. ♦ ~ rusească = joc de noroc cu puternică implicație psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăși viața lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziție necunoscută. 3. mic instrument dintr-o rotiță dințată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară. (< fr. roulette)

rulétă s. f., pl. ruléte