RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior. – Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen2 + suf. -ior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUMEIÓR adj. rumenel, (reg.) rumenuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rumeiór adj. m. (sil. -me-ior), pl. rumeióri; f. sg. rumeioáră, pl. rumeioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink