Dex rumenit

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen². 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.

RUMENÍT, -Ă, rumeníți, -te, adj. 1. ~ Mama râdea rumenită la față în umbra odăii de țară. ~ 3. (Despre alimente) Fript sau copt până când capătă o culoare rumenă. Cuptorul ... era plin de plăcinte crescute și rumenite.

RUMENÍT adj. v. îmbujorat.

RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

rumenít adj. m., pl. rumeníți; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen²; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen².

A RUMENÍ ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen

A SE RUMENÍ mă ~ésc intranz. 1) A se înroși ușor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roșia-tică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roșie-închisă (sub acțiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subțire de fard pe buze și pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen

RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige și ~ găina.)

RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.

RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen², sl. rumĕniti, scr. rumeniti)

rumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. rumeneáscă