RUSÁLCĂ, rusalce, s. f. Duh al râurilor, lacurilor, pădurilor și câmpiilor, închipuit în mitologia slavă ca o fată tânără îmbrăcată în alb, care atrage pe tineri în fundul apelor, înecându-i. – Din sl. rusalka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rusálcă s. f., g.-d. art. rusálcei; pl. rusálce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUSÁLCĂ ~ce f. (în mitologia slavă) Ființă imaginară, ocrotitoare a apelor, cu chip de femeie frumoasă și cu coadă de pește, care ademenește tinerii și-i îneacă. /<sl. rusalka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink