Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafață brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură și ornamente) Cu suprafața brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnașul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniștit-o domol.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viața de la țară; propriu vieții de la țară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădește lipsă de educație și delicatețe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafața brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)