RUSTICÁN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Italienism rar) Rustic. – Din it. rusticano.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUSTICÁN, -Ă adj. (Italienism) De la țară, de țăran; țărănesc; campestru; rustic. [< it. rusticano].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUSTICÁN, -Ă adj. rustic. (< it. rusticano)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rusticán adj. m., pl. rusticáni; f. sg. rusticánă, pl. rusticáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink