Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RUTÉNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență. – Din fr. ruthénium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTÉNIU n. Metal dur, de culoare albă-argintie, casant, întrebuințat, în formă de aliaje, în electronică și în giuvaiergie. /<fr. ruthénium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ruténiu s. n. [-niu pron. -niu], art. ruténiul; simb. Ru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUTÉNIU (‹ fr. {i}; {s} lat. m. Ruthenia „Ucraina”) s. n. Element chimic (Ru; nr. at. 44, m. at. 101,07) din grupa metalelor platinice. Intră în componența aliajelor foarte dure și rezistente la uzura prin frecare; catalizator al multor reacții chimice folosit și la fabricarea filamentelor pentru lămpile cu incandescență. A fost descoperit de chimistul rus Karl K. Klaus în 1844.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)