Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RUTHERFORD, rutherforzi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: rádărford.Abr.: Rd] – Din fr., engl. rutherford.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTHERFÓRD s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a activității unei surse radioactive, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă. [Pron. radăfod. / < fr. rutherford, cf. E. Rutherford, fizician englez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTHERFORD [RÁDĂFORD] s. m. unitate de măsură pentru radioactivitate, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. (< fr., engl. rutherford)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!rutherford [pron. rázărford] (ru-ther-) s. m., pl. rutherforzi; simb. Rd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
RUTHERFORD [ráθəfəd], Ernest, baron R. de Nelson (1871-1937), fizician englez. Prof. la universitățile din Montréal, Manchester, Cambridge. Membru (din 1903) și președinte (din 1925) al Societății Regale din Londra. Din 1919, conducătorul Laboratorului Cavendish din Cambridge. Prin numeroase experiențe (absorbție în substanțe, deviere în câmp magnetic, descărcări în gaze etc.). R. a descoperit cele două componente principale, α și β, ale radiațiilor emise de substanțele radioactive și a stabilit natura particulelor α. A studiat emanația substanțelor radioactive, demonstrând că ea reprezintă un nou gaz, radonul, pe care ulterior a reușit să-l lichefieze. R. a arătat că prin radioactivitate elementele chimice se transformă în alte elemente (transmutație) și a explicat caracterul statistic al proceselor de dezintegrare spontană. Prin experiențele sale de împrăștiere a particulelor α de către substanță (1911), R. a precizat și a consacrat definitiv modelul planetar al atomului. Iradiind azotul cu particule α, el a reușit (1919) să provoace prima transmutație artificială (a azotului în oxigen). Ulterior, a realizat transmutația majorității elementelor ușoare, inaugurând astfel cercetările asupra reacțiilor nucleare dirijate. Op. pr.: „Substanțe radioactive și radiațiile lor”. Premiul Nobel pentru Chimie (1908).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)