Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rutina (verb tranzitiv) , rutină (substantiv feminin)   
RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUTÍNĂ1 s. f. Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. – Din fr. routine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTÍNĂ2 s. f. Substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTÍNĂ1 ~e f. 1) depr. Obișnuință de a gândi și a acționa în mod mecanic. 2) rar Abilitate obținută printr-o practică îndelungată. [G.-D. rutinei] /<fr. routine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUTÍNĂ2 f. Substanță chimică extrasă din florile, frunzele și tulpina unor plante, întrebuințată în medicină. /<fr. routine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUTÍNĂ1 s.f. 1. Obicei, operație repetată zilnic sau periodic. ♦ Operație efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în același fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTÍNĂ2 s.f. Substanță chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< fr. rutine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTÍNĂ1 s. f. 1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită. (< fr., engl. routine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUTÍNĂ2 s. f. substanță chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUTÍNĂ s. v. experiență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rutínă (obișnuință, substanță chimică) s. f., g.-d. art. rutínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUTÍNĂ2 (‹ fr.) s. f. (FARM.) Substanță chimică naturală, care face parte din grupa flavonelor (vitamina P). Se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, din care se și extrage (hrișcă, diferite specii de Forsythia etc.). R. mărește rezistența capilarelor, diminuează permeabilitatea celulară, fiind utilizată pentru aceste calități în tratamentul diatezelor hemoragice, în hipertensiunea arterială, ca diuretic etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)