RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink