Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rutina (verb tranzitiv) , rutinat (adjectiv)   
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTINÁT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁT adj. experimentat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)