Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÚTĂ1, rute, s. f. Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicație între două localități; traseu. – Din fr. route.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚTĂ2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÚTĂ s.f. Drum, traseu. ♦ Via, direcție. [< fr. route].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÚTĂ s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., prin Mold.) șleau, (livr.) relație. (~ urmată de un vehicul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÚTĂ s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
RÚTĂ2, rúte, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvânt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rútă (drum, plantă) s. f., pl. rúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÚTĂ1 ~e f. Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. /<fr. route, germ. Rutte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÚTĂ2 ~e f. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. /<lat. ruta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
rúta-sălbátică s. f., art. rúta-sălbátică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)