Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rușina (verb tranzitiv) , rușinat (adjectiv)   
RUȘINÁT, -Ă, rușinați, -te, adj. Cuprins de sfială, copleșit de rușine, jenat. – V. rușina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUȘINÁT, -Ă, rușináți, -te, adj. ~; batjocorit, făcut de ocară.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUȘINÁT adj. jenat. (Un om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUȘINÁT adj. v. ademenit, amăgit, arogant, corupt, decăzut, degradat, depravat, d*******t, destrăbălat, dezmățat, imoral, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, înjosit, înșelat, momit, ne-cuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, p*******t, sedus, semeț, sfidător, sfruntat, stricat, trufaș, țanțos, umilit, vicios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rușinát adj. m., pl. rușináți; f. sg. rușinátă, pl. rușináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUȘINÁ, rușinez, vb. I. 1. Refl. A-i fi cuiva rușine, a se jena. ♦ A se simți stingherit, a se sfii. 2. Tranz. A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (Înv. și pop.) A necinsti, a dezonora. – Din rușine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RUȘINÁ~éz tranz. 1) A face să se rușineze. 2) înv. A face de rușine; a acoperi de rușine; a necinsti; a dezonora. /Din rușine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RUȘINÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală; a se jena; a se sfii; a se intimida; a se stingheri; a se stânjeni. /Din rușine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUȘINÁ, rușinéz, vb. I. ~ 2. Tranz. fact. ~ ♦ (Învechit și arhaizant) A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. Se aduseră toți vracii... rămaseră însă rușinați, care n-avură ce-i face.Na, c-a spart ghergheful! Ei, da m-ai rușinat urât, măi badeo.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUȘINÁ vb. v. sfii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUȘINÁ vb. v. batjocori, înjosi, necinsti, silui, umili, viola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUȘINÁ, rușinéz, vb. I. ~ (din roșí + suf. expresiv -ina, ca și la clătí > clătiná, tâmpí > (în)tâmpiná, hâțâí > hâțâná sau împopoțá > împopoțoná, pare cea mai bună explicație; celelalte ipoteze obișnuiesc să se bazeze pe rușine, reducându-se la un lat. *rosīnus = roz, lat. *russiōnem ori *rossiōnem sau la *rușiciune (< roșí))
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rușiná (rușinéz, rușinát), vb.1. A se sfii, a se simți încurcat. – 2. A se umple de rușine, a-i fi rușine. – 3. A umili, a înjosi. – Mr. arușnedz. De la roși „a face pe cineva să devină roșu” cu suf. expresiv -ina, ca clăticlătina, tîmpi(în)tîmpina, hîțîihîțîna, împopoțaîmpopoțona etc. Această explicație a fost dată de Spitzer, BL, XIV, 49, și pare cea mai bună. Celelalte ipoteze se bazează de obicei pe rușine, care trimit la un lat. *rosῑnus „trandafiriu” (Pușcariu 1488; REW 7382); la lat. *russiōnem (Pascu, I, 43; Pascu, Beiträge, 12), sau *rosiōnem (Candrea); sau la *rușiciune, de la roși (Tiktin). Der. rușine (mr. ar(u)șine, megl. rușoni, istr. rușire), s. f. (sfială, timiditate; jenă; ocară, batjocură; dezonoare, umilință); rușinat, adj. (jenat; umilit); nerușinat, adj. (fără rușine); nerușinare, s. f. (impudoare, necuviință); rușinător, adj. (rușinos); rușinos, adj. (sfios); nerușinos, adj. (înv., obraznic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rușiná vb., ind. prez. 1 sg. rușinéz, 3 sg. și pl. rușineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)