RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /<lat. rancidus, ~a, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink