RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÖNTGEN s.m. v. roentgen.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÖNTGEN- v. roentgen-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖ'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROENTGEN (RÖNTGEN) (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink