RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂBUFNEÁLĂ s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ nervoasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răbufneálă s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink