Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răcoare (substantiv feminin) , răcori (verb tranzitiv)   
RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂCÓRI s. pl. v. fiori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂCORÍ vb. v. răci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răcorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂCOÁRE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂCORÍ ~ésc tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂCORÍ mă ~ésc intranz. 1) (de-spre substanțe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-și potoli senzația de căldură sau de sete. 3) fig. A se ușura sufletește (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂCOÁRE răcóri f. 1) Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura ușor scăzută a aerului. ~ea nopții. ◊ Pe ~ pe vreme răcoroasă. La ~ a) într-un loc răcoros; b) la pușcărie. A băga (sau a sta) la ~ a băga (sau a sta) la închisoare. 2) Senzație plăcută cauzată de o astfel de stare atmosferică. 3) mai ales la pl. fig. Senzație de frig cauzată de o emoție puternică. ◊ A băga (pe cineva) la răcori (sau în toate răcorile) a înspăimânta, a înfricoșa (pe cineva). [G.-D. răcorii] /rece + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂCOÁRE adj. v. răcoritor, răcoros, rea-văn, rece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂCOÁRE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂCOÁRE s. v. arest, închisoare, ocnă, peni-tenciar, pușcărie, temniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Răcoare ≠ căldură
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răcoáre (răcóri), s. f.1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s. f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s. f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răcoáre s. f., g.-d. art. răcórii; pl. răcóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)