Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. 1. Refl. A limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se certa; a se bate cu cineva. ◊ Tranz. După ce-l răfuia bine, îi da drumul (CREANGĂ). 2. Tranz. (Înv.) A lichida un cont cu cineva; a achita, a plăti.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
RĂFUÍ vb. a se socoti. (Lasă că ne ~ noi!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂFUÍ vb. v. achita, lichida, onora, plăti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răfuiésc, imperf. 3 sg. răfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răfuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE RĂFUÍ mă ~iésc intranz. A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răsplăti; a se socoti. ~ cu dușmanul. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink