RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răpăitór adj. m. (sil. -pă-i-), pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂPĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care răpăie; care produce răpăituri. /a răpăi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink