RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit2. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂPĂITÚRĂ s. v. răpăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răpăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. răpăitúrii; pl. răpăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink