Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂPȘTÍ vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răpștí (răpștésc, răpștít), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răpștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răpșteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RĂPȘTÍ ~ésc intranz. reg. A-și mani-festa nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂPȘTÍ mă ~ésc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink