Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSPICÁT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărât. (Cu glas ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Răspicat ≠ nerăspicat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSPICÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răspicá (răspíc, răspicát), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. și pl. răspícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink