RĂSPẮR s. n. 1. (În loc. și expr.) în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți. 2. (Rar) Răfuială. – Răs- + păr1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSPĂR s. (IHT.; Acerina Schraetser) (reg.) meles.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSPĂR s. v. baboi, biban, ghiborț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răspăr s. n., pl. răspări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSPẮR ~ i n. : În ~ a) în direcția opusă creșterii naturale a părului; b) în sens opus; invers; c) dușmănos. A lua (pe cineva) în ~ a mustra aspru (pe cineva); a trata (pe cineva) cu asprime; a brusca. /răs- + păr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink