RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Răuvoitor ≠ binevoitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răuvoitór adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂUVOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește rea-voință; care voiește cuiva rău. Privire ~oare. /rău + voitor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink