Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂZBUBUÍT, -Ă, răzbubuiți, -te, adj. (Despre surse de zgomot) Care bubuie tare, care mugește, clocotește etc. – V. răzbubui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răzbubuít s. n., pl. răzbubuíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂZBUBUÍ răzbúbuie intranz. pop. (despre zgomote și despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZBUBUÍ vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzbubuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink