RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzbuníc s. m., pl. răzbuníci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZBUNÍC ~ci m. pop. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui. /răz- + bunic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink