Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sânt (adjectiv) , sânți   
sânțí, sânțésc, vb. IV (înv.) a hirotonisi (a ridica un diacon la treapta preoției).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SÂNT, -Ă, sânți, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) Sfânt. – Lat. sanctus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLOAREA-LUI-SÂNTIÓN s. v. drăgaică, sânziană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POALA-SÂNTEI-MĂRÍI s. v. priboi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÂNT adj. v. bisericesc, ceresc, divin, dumnezeiesc, religios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÂNT s., adj. v. sfânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÂNTUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sânt, sấntă, sânți, sấnte, adj., s.m. și f. (înv. și pop.) 1. (adj.) sfânt. 2. (s.m. art.) Dumnezeu. 3. (s.m. și f.) sfânt, mucenic, martir. 4. (la pl.; în forma: simți) mucenici. 5. (adj.) bisericesc, religios. 6. (adj.) care impune un respect deosebit, venerație; intangibil, inviolabil, sacru, sacrosant. 7. (adj.) nevinovat, curat, pur.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sânt adj. m., s. m., pl. sânți; f. sg. sântă, g.-d. art. sântei, pl. sânte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)