Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sârb (substantiv) , sârbă (substantiv feminin)   
SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂRBĂ s. (reg.) sârbeasca (art.), sârbsca (art.). (Joacă o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sârbă (limba) s. f., g.-d. art. sârbei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂRB1 ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară din Serbia. /<sb. srb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÂRB2 ~ă (~i,~e) Care aparține Serbiei sau populației ei; din Serbia. /<sb. srb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÂRBĂ ~e f. 1) mai ales art. Dans popular executat într-un tempo foarte vioi, mai ales, în cerc, dansatorii ținându-se de umeri. ~a fetelor. 2) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. sârbei] /<sb. srb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÂRB adj. v. sârbesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb.Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sârb (persoana) s. m., adj. m., pl. sârbi; f. sg. sârbă, g.-d. art. sârbei, pl. sârbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂRB, -Ă (‹ scr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Serbiei. Mai trăiesc în Bosnia și Herțegovina, Croația, România (îndeosebi în Banat), S.U.A., Franța, Canada ș.a. De religie creștină (în majoritate ortodocși). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Serbia. Uneori în România termenul s. (adesea și cu sens de „legumicultor”) s-a extins și asupra bulgarilor stabiliți în satele din C. Română ca grădinari. ♦ Limbă oficială în Serbia-Muntenegru și e comunicare interetnică pe terit. fostei Iugoslavii. Este o limbă indo-europeană, din familia slavă, grupul meridional. Inițial, a folosit cu precădere alfabetul chirilic, adoptând, ulterior, în paralel, și alfabetul latin. Limba literară sârbă s-a format pe baza dialectului štokavian (numit așa după forma što a pronumelui interogativ „ce”). Prima gramatică (1814) și primul dicționar (1818) îi aparțin lui Vuk Karadžič. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia sau la sârbi; sârbesc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SÂRBI, com. în jud. Bihor, situată în zona de contact a C. Barcăului cu dealurile Oradei, pe râul Almaș; 2.836 loc. (2005). Satul S. apare menționat documentar în perioada 1291-1294.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SÂRBII-MĂGURA, com. în jud. Olt; 2.159 loc. (2005).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)