Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SĂCĂLÚȘ s. n. v. săcălaș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
săcălúș, săcălúșuri și săcălúșe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluș. 2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) pușcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pușcă pus în țeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvași în gură când se potcovesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
săcălúș (săcălúșe), s. n. – Tun mic. Var. săcălaș. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ „tun” (Cihac, II, 322; Tiktin). Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
săcălúș s. n., pl. săcălúșe/săcălúșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂCĂLÁȘ (SĂCĂLÚȘ) (‹ magh.) s. n. (În Ev. med. la români) Tun mic cu tragere directă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)