Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂLBĂTICÍE s. 1. v. barbarie. 2. v. bestialitate. 3. v. răutate. 4. v. pustietate. 5. v. paragină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂLBĂTICÍE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, paleolitic, sălbăticiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sălbăticie ≠ civilizație
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sălbăticíe s. f., art. sălbăticía, g.-d. art. sălbăticíei; (fapte, locuri) pl. sălbăticíi, art. sălbăticíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂLBĂTICÍE ~i f. 1) și fig. Comportare de om sălbatic; barbarie. ◊ Cu ~ cu ferocitate. 2) Perioadă a societății primitive. 3) Loc unde încă nu a pătruns civilizația. [G.-D. salbăticiei] /sălbatic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)