Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: sabin (substantiv) , sabină (substantiv feminin)   
SABÍNĂ, sabine, s. f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SABÍNĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sabínă s. f., pl. sabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sabín, sabíne, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)