SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SABOTÁJ s.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SABOTÁJ s. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SABOTÁJ s. sabotare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sabotáj s. n., pl. sabotáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SABOTÁJ ~e n. Acțiune de zădărnicire intenționată a unui lucru sau a unei activități /<fr. sabotage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink