SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru cu două sau cu patru roți, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. – Din tc. saka „sacagiu”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sacá (sacále), s. f. – 1. Butoi pe două roți, pentru transportat apa. – 2. (Arg.) Trăsură de închiriat. Tc. (arab.) saka „sacagiu” (Roesler; Șeineanu, II, 304; Ronzevalle 99), cf. sb. saka, ngr. σαϰϰᾶς, sp. azacán. – Der. sacagiu, s. m. (apar); sacabaș, s. m. (șeful sacagiilor), din tc. saka bași.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sacá s. f., art. sacáua, g.-d. art. sacálei; pl. sacále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SACÁ ~le f. înv. Butoi instalat pe o căruță, cu care se cară apă. [Art. sacaua] /<turc. saka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink