SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁCRU2 s. n. v. sacrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁCRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfânt. ♦ Foc sacru = vocație, talent. 2. (Fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÁCRU s.n. v. sacrum.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÁCRU, -Ă I. adj. 1. cu caracter religios; sfânt. ♦ foc sacru = (fig.) vocație, talent. 2. (fig.) scump, venerat. II. s. n. ceea ce transcende umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. (< lat. sacer, it. sacro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÁCRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfânt, solemn. (Un jurământ ~.) 4. sfânt. (Numele ~ al patriei.) 5. v. solemn. 6. v. inviolabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sacru ≠ profan
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sácru (sácră), adj. – Sfînt. Lat. sacrum (sec. XIX). – Der. sacrificiu, s. n.; sacrifica, vb.; sacrificator, s. m.; sacrilegiu, s. n.; sacrileg, adj.; sacru, s. n. (osul sacru); sacrosant, adj.; consacra, vb., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sácru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg. sácră, pl. sácre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÁCRU ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de religie; propriu religiei. 2) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sfânt. [Sil. sa-cru] /<lat. sacer, ~cra, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink