SAIDECÁR, saidecari, s. m. (Înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicár s. m.] – Din tc. sadekár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
saidecár (saidecári), s. m. – Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (Șeineanu, II, 307). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
saidecár s. m. (sil. sai-), pl. saidecári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAIDECÁR ~i m. Meșter argintar care broda cu fier odoarele bisericești. /<turc. sadekâr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink